Capitolul 07

Bella

Azi ies cu Alice. Nu ne-am mai văzut de ceva timp. Sunt sigură că are multe să-mi povestească despre cursurile de actorie şi eu am, de asemenea, atâtea să-i povestesc! Nu, nu prea i-am dat multe informaţii despre Edward; aştept să-i spun totul când vom fi faţă în faţă.

Ne-am întâlnit în oraş şi a vrut să mergem pe faleză. Mi-a mărturisit că nu mai văzuse Dunărea de anul trecut. Asta a fost ca un fel de portiţă pentru a deschide subiectul despre Edward.

– Pentru mine a devenit un fel de obicei să văd Dunărea cam de… trei ori pe săptămână, am spus cu sfială.

A făcut ochii mari:

– Adică?! Spune tot Bella!

Aşa că am început să-i povestesc despre el, despre plimbările noastre, despre vodkă. Am vrut, oh, da’ cum am vrut să omit partea cu „îndrăgostitul”, dar porumbelul şi-a luat zborul chiar înainte să-mi dau seama. Ca să o mai dreg, am adăugat că eu cred cu tărie că a fost doar efectul aburilor de alcool, cu care nu eram obişnuită şi că, de fapt, eu şi Edward suntem doi oameni legaţi de o prietenie frumoasă care nu necesită niciun fel de implicare de ordin… sentimental. Pledoaria mea s-a lungit, aducând argumente de genul „implicarea sentimentală nu ar face decât să strice ce avem noi acum şi, sincer, n-aş suporta ca Edward să nu mai fie prietenul meu”. Spuneam lucruri fără noimă şi mi-am dat seama prea târziu. Alice avea un rânjet cât toate zilele şi în două secunde rânjetul s-a transformat într-un râs colorat şi molipsitor. Şi uite aşa râdeam amândouă pe stradă, de nebune, ea de mine, eu… de râsul ei, şi de ce să nu recunosc, şi de mine.

Printre hohote Alice a reuşit să spună că „eu cred că între tine şi Edward o să iasă ceva, chiar dacă o să te împotriveşti” şi imediat după:

– Bella, uită-l pe Mike!

Încercând să-mi revin din isterie, întreb:

– Care Mike?

– Mike Newton, Bella! Şi cred că…

N-a mai continuat fraza. Când am întors capul şi l-am văzut pe Mike, mi-am dat seama ce urma să spună Alice. Lângă Mike era nimeni altul decât… Edward.

Am simţit cum îngheţ. La asta chiar nu mă aşteptam. Tocmai ce vorbisem despre el… Speram ca ei să nu ne observe, dar speranţele mele erau în zadar.

Mike deja avea afişat pe faţă preacunoscutul zâmbet şi se îndrepta spre noi, împreună cu un Edward rezervat şi încă două persoane.

Am făcut prezentările. Cel care s-a prezentat ca fiind Angel era blonduţ, cu ochi verzi şi alură de ursuleţ de pluş. Era mai înalt decât Mike, dar mai scund decât Edward. De fapt, foarte rar văd oameni pe stradă mai înalţi decât Edward. Angel părea un tip foarte de treabă şi cam timid. Cealaltă pesoană, chiar dacă de la depărtare mi s-a părut a fi un băiat, s-a dovedit a fi… fată. Se numea Jessica. Avea părul scurt şi vopit într-o nuanţă de roşu închis. Nu era o fată frumoasă, ba dimpotrivă… da’ sunt sigură, compensa printr-o fire foarte plăcută. Ştiam că aparenţele pot fi înşelătoare.

Ei urmau să meargă la o terasă şi ceea ce m-a uimit a fost faptul că Edward ne-a invitat să-i însoţim. Eram în dubii, nu voiam să-i încurc nici pe ei, nici nu voiam ca Alice să se supere pentru că-i promisem o zi ca între fete. În timp ce cântăream situaţia, Alice a răspuns şi pentru mine:

– Desigur. Ne-ar face mare plăcere, nu-i aşa Bella?

Ce-mi mai rămânea de făcut? Am dat din cap în semn afirmativ şi am purces spre terasă.

Ajunşi acolo, atmosfera a devenit mai destinsă. Am început să vorbim despre nimicuri, despre şcoală, muzică, filmele vizionate recent.

Edward părea foarte bine dispus, cu excepţia faptului că nu prea mi se adresa în mod direct. Cred că mă învăţasem să am parte de atenţia lui, în mod exclusiv. Acum experimentam „ieşirea cu grupul de prieteni”.

Jessica, aşa cum bănuiam, s-a dovedit a fi foarte de treabă. Ne-a povestit despre prietenul ei, care locuia în alt oraş. Spune că îi este foarte dor de el. A menţionat faptul că aseară a rămas fără credit pe telefon. Deah, e greu să menţii o relaţie la distanţă, cred. Eu, care am abonament şi mii de minute cu care n-am ce face m-am oferit să-i dau telefonul. Mi-a mulţumit din suflet şi a dispăut pentru câteva minute.

Când a revenit mi-a mai mulţumit încă o dată. L-a salutat pe Edward din partea prietenului ei (da, se pare că se cunoşteau) şi apoi:

– Edward, da’ ce mai face Tanya?

Am devenit brusc mai atentă. Tanya? Cine o fi Tanya? Nu-mi aminteam ca Edward să fi menţionat numele ăsta vreodată.

– Tu nu vorbeşti cu ea? a întrebat el, ocolind răspunsul.

Părea… trist, cred că ăsta era cuvântul. Avea aceeaşi privire chinuită, pe care o văzusem de câteva ori şi mai apoi încerca să o mascheze printr-un zâmbet forţat. Oare Tanya era motivul întristării lui? Şirul gândurilor mi-a fost întrerupt de vocea Jessicăi:

– Ah, ba da, da’ n-am mai vorbit de câteva zile şi voiam să ştiu ce mai face…

– Se stresează cu şcoala, ca de obicei, cam asta face, i-a tăiat-o scurt Edward.

Ceilalţi păreau că nu dau nicio importanţă schimbului de replici. Alice discuta ceva cu Angel, Mike se uita spre mine zâmbitor, iar eu îmi mutam privirea când la Edward, când la Jessica şi nici unul din ei nu părea să mă observe.

După încă vreo oră de pălăvrăgeală am purces spre casă. Încă eram curioasă cu privire la numele acela, dar Alice a reuşit să mă scoată din ale mele. Tot drumul spre casă mi-a povestit despre lecţiile de mişcare, dicţie şi canto.

Edward

Nu-l văzusem pe Mike de cam o săptămână. Dar azi, după ce am primit un telefon de la Angel în care îmi spunea să ieşim la aer, m-am hotărât să-l sun şi pe el să-l chem. Mai vine şi Jessica, o bună prietenă a Tanyei, pe care n-am văzut-o de multe luni. La fel ca şi Tanya, mai tot timpul e cu nasu’ în hârţoagele ei de şcoală. Cum de s-a hotărât să iasă cu noi nu-mi dau seama…

Ei şi uite aşa ne-am întâlnit noi, cei patru crai. Bineînţeles că Jessica cu Angel au întârziat consederabil, dar m-am hotărât să nu le mai ţin nicio prelegere azi. Urăsc chestia asta!

Ne-am gândit noi ca înainte să mergem undeva să bem o bere, să luăm o gură de aer pe faleză. Zis şi făcut. Ne-am ales o bancă pe care să şedem la o ţigară. Şi Angel fumează… şi ca întotdeauna Jessica a început o predică despre cum ne intoxicăm noi şi pe cei din jur. Răsuflate rău prelegerile astea, dar ea nu vrea să priceapă. În fine, am terminat noi pufăiala şi am luat-o la picior să găsim undeva o bere rece. Abia de-am făcut câţiva paşi şi-l aud pe Mike spunând un „opa!”…m-am întors spre el încercând să-mi dau seama la ce se uită. Cu siguranţă se holba foarte fericit la două persoane care se aflau la ceva distanţă în faţa noastră. Numai el ştia la cine dracu’ se uita atâta că blestemata mea de miopie nu-mi dădea voie să recunosc pe nimeni.

Odată ce el a început să se îndrepte către persoanele în cauză, ne-am dus şi noi… că doar aşa se manifestă efectul de turmă. Ehe şi nu mică mi-a fost mirarea când în cele din urmă am recunoscut-o pe Bella! Era cu Alice. Deja intraseră în vorbă cu Mike când am ajuns şi eu lângă ele. Am salutat, s-au făcut prezentările, după care le-am întrebat dacă vor să ne însoţească la o terasă. Nu ştiu de ce, dar Bella a ezitat să răspundă, în schimb Alice a încuviinţat imediat. Ne-am luat cu toţii tălpăşiţa, am aterizat la o bodegă în care fiecare şi-a comandat ce a vrut. Au început să se lege şi conversaţiile pe diverse teme… în fine – a fost plăcut.

Însă, exact cum se întâmplă mai întotdeauna, Jessica nu a întârziat prea mult până să pomenească de „ursuleţul” ei din depărtări. O chestie ştirbă şi slinoasă cu accent de… mârlan! Nu l-am putut suferi din prima secundă. Pentru ea însă…e un înger!!! Şi la dracu’, ca să fie cât de bătută în cap se poate a trebuit să mă întrebe şi de Tanya. Ele stau de vorbă toată ziua, aşa că niciodată n-am putut pricepe de ce de fiecare data când ne întâlnim trebuie să mă întrebe! I-am răspuns cât de scurt a putut şi am schimbat subiectul. Am observat că Bella deşi apaernt era atentă în altă parte, avusese urechile ciulite la discuţia noastră. Probabil că va trebui să-i spun despre Tanya…

Da! Dacă mă va întreba cine e Tanya, îi voi înşira toată situaţia. Dacă nu, am să evit subiectul cât se va mai putea… mi-e groază să mă gândesc! Nu vreau să intervină chestia asta între noi. Nu ştiu ce-o să creadă ea şi cum va reacţiona…